Ciclul Krebs!

Şi eu trebuie să scriu despre impactul cu primul an la medicină? Să îmi plâng de milă? Să nu îmi  plâng de milă?
Bine, hai că nu voi fi emo de data asta.
Stiţi, se spune că trebuie să fie ceva foarte neînregulă cu tine dacă ai ales să fii student la facultatea  de Medicină Generală şi trebuie să recunosc că eu însămi nu sunt excepţia de la această regulă.
Am început ca orice copil, cu dorinţele obişnuite de a deveni macara, dorinţă care a evoluat în  veterinar şi care a evoluat în dorinţa de a mă face medic. Cine ar fi crezut că un om, o puşcă şi o  fetiţă de şase ani pot duce la un deznodământ atât de nobil! (Pentru că eu sunt cea din Târgu Mureş  care a fost împuşcată acum paisprezece ani şi mă laud cu asta).
Prima oară când am simţit că medicina e mai faină decât a fi macara sau a salva animalele a fost  când am trăit medicina pe mine însămi şi veţi găsi foarte mulţi medici care au trecut printr-o traumă  de-a lungul vieţii lor, pentru că nimic nu se compară cu magia de a fi în centrul medicinei, şi odată ce  ai gustat-o nu te mai poţi sătura de ea.
Proaspăt absolvent de liceu fiind, vei simţi că poţi face orice , că timpul e nelimitat şi vei încurca  adesea medicina cu medifun-ul , dar intrat în anul I vei observa că acea carte de 300 de pagini pe  care credeai că o vei învăţa într-o noapte ….n-o vei putea învăţa într-o noapte. 
Îţi vei pica examenele pentru că eşti obişnuit cu liceul în care media aritmetică îţi mai aducea puncte  în plus şi în care orele în care stăteai chill erau direct proporţionale cu timpul petrecut prin Evo sau  Jazz. Dar încet , încet îţi vei lua în serios rolul de student.
Ce înseamnă să fii student?
Să fii student înseamnă să devii imun la acţiunea cofeinei, să înveţi peste o sută de pagini pe zi la o  materie pe care nu o înţelegi,să reinventezi ciclul Krebs la examen, să te baţi cu colegii de la  anatomie ca să vezi un pancreas şi să ţii o inimă în mână. Să fii student la UMF Târgu Mureş  înseamnă să lupţi pentru fiecare nota bună şi să iţi omori neuroni în timp ce câştigi nişte informaţii. 
Anul întâi a fost pentru mine şi încă este o junglă în care trebuie să supravieţuiesc, iar supravieţuirea  e foarte stresantă, dar în pofida lucrurilor negative care ştiu că ma vor face mai puternică până la  sfârşit(adică peste cei o mie de ani în care voi deveni medic), a vedea cât de fragil este corpul uman  şi a ţine în mână o inimă este ceva nepreţuit.
Când am intrat în anul întâi la Medicină am trecut prin numeroase stări emoţionale diferite, una din  ele fiind disperarea, dar am înteles că este o stare des întâlnită la studenţii de la Medicină şi în plus,  am trecut şi prin lucruri mai rele.
Întâlnirea mea cu primul an a fost ca întâlnirea dintre valurile nervoase ale oceanului şi o stâncă  (prestaţia mea până acum putând fi foarte uşor asemănată cu stânca, desigur) , dar n-aş fi vrut să  fie altcumva.
Dar lăsaţi-mă pe mine, ce impact a avut asupra voastră primul an?
Man Doris
Anul I , Medicina Generala